Arhiva categoriei «Opinii»

Pe o piață nesigură, slab funcțională și cu putere de cumpărare mică, României i se impune de către sfetnicul FMI să liberalizeze prețul energiei.

Liberalizarea prețului energiei nu este un fapt deloc nou, acest lucru trebuia să se îndeplinească de prin 2007, însă din rațiuni mai mult sau mai puțin electorale, nu s-a putut realiza. Pentru liberaliza piața de energie, Guvernul are obligația de a defini, conform Directivelor europene, ”consumatorul vulnerabil”, lucru de care miniștrii ca Ariton și Baconschi preferă să uite cu desăvârșire. Mai mult decât atât, singura autoritate în domeniu – ANRE – este trecută în planul doi ca și for decizional, FMI cerând Guvernului, în mod expres, să ia decizii în acest sens. Fapt ce denotă că ANRE nu este decât un instrument al Guvernului, o instituție deprofesionalizată, care este capabilă doar să fie de acord cu solicitările Guvernului.

Pe lângă ignorarea aspectelor ce presupun asigurarea funcționabilității pieței, Guvernul se grăbește să fie de acord cu FMI, în speranța că prin această măsură vor fi acoperite ceva găuri din buget. Prețul energiei are în componența sa accize, taxe, impozite pe profit – surse directe de exploatare a maselor și ”cârpire” a bugetului de Stat.

În astfel de condiții, România parcurge același traseu de recesiune, scădere a consumului și a nivelului de trai, traseu asigurat de stimularea directă a majorării prețurilor, menținerea salariilor tăiate și impozitarea pensiilor mici.

Românii au nevoie de măsuri de protecție și de asigurare a unui trai de o minimă decență. Prețul gazelor trebuie redus prin folosirea gazului din producția națională pentru utilizatorii casnici. Prețul la energie electrică poate scădea prin modificarea coșului de consum astfel încât energia ieftină să meargă către populație.

Global Financial Integrity a publicat un raport care plasează România pe locul 34 în lume în ceea ce privește fluxurile financiare ilicite către alte țări, cu o medie anuală de 3,6 miliarde de dolari.

Constat, cu stupoare, că România are bani, practic, noi contribuim la înflorirea și prosperitatea paradisurilor fiscale pe de o parte și pe de altă parte cerșim milă și îndurare de la FMI și Banca Mondială. Ca și țară, dispunem de resurse financiare, însă suntem conduși de un Guvern incompetent care este incapabil să colecteze acești bani și să îi aducă la buget.

Evaziunea fiscală în România a devenit un stil de viață caracteristic clientelei portocalii care nu se sfiește să fure ca în codru, să fure de la săraci pentru a îngroșa conturile din băncile elvețiene. Guvernul Boc-Băsescu are ca obiectiv suprem reformarea statului prin privarea de strictul necesar al pensionarilor, profesorilor, medicilor, copiilor, mamelor, etc. și încurajarea fluxurilor financiare ilicite. Fiecare cetățean cinstit din România contribuie la asigurarea luxului clientelei politice PDL. Românii plătesc incapacitatea statului de a reacționa la astfel de lucruri și chiar complicitatea cu cei care știu să se îmbogățească de pe urma românilor de rând.

Actuala putere îşi continuă seria interminabilă de gafe de pe urma cărora suferă acelaşi popor român. Victimele acestui episod sunt militarii pensionaţi care s-au trezit într-o situaţie greu de imaginat într-un stat democratic – batjocorirea uneia dintre cele mai importante instituţii a Statului: ARMATA.

Situaţia pensionarilor militari – de a lupta şi a ieşi în stradă pentru propriile drepturi, respectiv asigurarea unei pensii de o minimă decenţă – contribuie, cu succes, la deteriorarea imaginii României, care pe zi ce trece devine un stat de subzistenţă. Lipsa de coerenţă în declaraţii, contradicţiile dintre spusele preşedintelui şi faptele Guvernului accentuează starea de umilinţă în care se regăsesc pensionarii militari. După o viaţa închinată asigurării siguranţei României şi românilor, aceştia au ajuns la mila unor guvernanţi pentru care legea nu mai are valoare. Deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis stoparea recalculării pensiilor militarilor, Guvernul Boc a solicitat continuarea acestui lucru căutând chichiţe absurde prin intermediul cărora să mai priveze de bani o bună parte din români. Aparenta oprire a procedurii aberante de recalculare a pensiilor nu este decât o minciună, un subterfugiu pentru a linişti masele. Pensiile sub 3000 de lei au scăzut şi continuă să scadă fără ca nimeni să ridice un deget pentru a stopa acest lucru.

Mai mult decât atât, Traian Băsescu a trecut la instigarea românilor împotriva românilor, împărţindu-i în merituoşi şi cerşetori de la stat. Este o ruşine ca militarii să fie categorisiţi în acest mod, este de neconceput ca România să înceapă să fie dezbinată de lupta de clasă, de lupta pentru pensii, de lupta pentru respectarea drepturilor „garantate”.

Tăierile continuă şi devin din ce în ce mai multe, însă românii nu ştiu unde se duc aceşti bani de care ei sunt privaţi, se constată doar că clientela PDL trăieşte din ce în ce mai bine.

România merită să trăiască mai bine, românii au dreptul să le fie respectate munca şi drepturile aferente ei, România are nevoie de unitate, România nu mai are nevoie de Traian Băsescu şi acoliţii săi!

Mentorul economic al României – FMI – anticipează şi pentru 2011 riscuri ale creşterii preţurilor la alimente şi energie.

Deprecierea leului, revitalizarea preţurilor mărfurilor pe plan mondial, neîncadrarea în rata inflaţiei anticipată şi lipsa unui mediu economic stabil sunt factorii de risc care ameninţă traiul „nicidecum” decent pe care îl mai duc românii. România nu are o strategie de apărare a categoriilor defavorizate, împotriva acestor scumpiri. De multe ori, aceste scumpiri par stimulate de la nivel guvernamental, în speranţa încasării mai multor bani din taxele plătite de comercianţi.

Însă, calculele economice uită de cei care cad victime ale acestor cifre – oamenii de rând care se luptă să supravieţuiască într-o societate din ce în ce mai potrivnică. Sistem legislativ există pentru protejarea categoriilor defavorizate şi pentru asigurarea unui trai minim decent. Legea concurenţei nr. 21/1996 prevede că pentru sectoare economice determinate şi în împrejurimi excepţionale, precum situaţii de criză, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor. Legea privind privatizarea Petromului stipulează că, în situaţii de criză, Guvernul – prin membrii CA – va lua în considerare şi interesele consumatorilor şi interesul naţional al României.

Poziţia Guvernului faţă de această situaţie – niciuna. Tăiem tot ce se poate, scumpim până exterminăm consumatorul . Aşa vrea Boc, aşa vrea FMI…

Legea Educației Naționale a fost promulgată de președintele Traian Băsescu, însă această lege, aproape neconstituțională, nu face decât să aducă și mai multă ambiguitate în sistemul de învățământ.

Cel mai flagrant aspect al acestei legi este faptul că încalcă ”Pactul Național pentru educație” și astfel, încă o dată, se demonstrează că România nu poate avea o strategie de dezvoltare pe termen lung.

Legea Educației Naționale, proaspăt promulgată, va face în așa fel încât sistemul de învățământ să nu fie modernizat, ci chiar politizat în toate pozițiile din sistem. Obiectivul suprem de a acorda 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare este irealizabil în 2011 în condițiile în care Legea Bugetului pentru 2011 alocă doar 3,2% din PIB pentru Educație și 0,37% pentru cercetare. Diverse Hotărâri de Guvern prevăd reducerea cu 25% a standardului de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2011 față de 2010. Legea Educației, în forma sa promulgată de președintele Traian Băsescu, nu prevede nicun mecanism prin care copiii dezavantajați din mediul rural sau urban să fie sprijiniți pentru a fi integrați în sistemul de educație și cu precădere în cel liceal. Prin eliminarea tuturor sporurilor pentru cadrele didactice din mediul rural și zonele izolate, se reduce șansa elevilor din aceste zone de a avea cadre didactice calificate și, astfel, să beneficieze de un învățământ de calitate.

Aceste aspecte sunt doar câteva din atrocitățile prevăzute de Legea Educației Naționale, o lege care ignoră un principiu fundamental – dreptul la egalitate de șanse și la dezvoltare în condiții europene. Este de neconceput, ca de dragul diverselor interese, mai mult sau mai puțin personale, să fie sacrificat viitorul a generații întregi.

Am început un nou an cu încredere și speranța că lucrurile se vor îndrepta pe un făgaș mai bun.

Pentru noul an îmi doresc ca fiecare român să se poată bucura de fiecare zi, să reușim să depășim cu bine piedicile și obstacolele și să privim cu încredere spre viitor! Să încercăm să lăsăm deoparte intrigile și orgoliile și să colaborăm pentru construirea unei societăți mai bune!

Speranța, încrederea, solidaritatea și unitatea să ne călăuzească în noul an!

La mulți ani 2011!

Sărbătorile de iarnă sunt aici…Toţi ne-am lăsat antrenaţi în frenezia cumpărăturilor, dar ne-am deschis şi sufletele pentru a fi invadaţi de bucurie, generozitate, speranţă şi de continua renaştere.

2010 a fost un an greu, un an cu multe încercări şi piedici, însă împreună am reuşit să trecem peste tot şi să mai zâmbim încă la gândul că sărbătorile de iarnă, mai ales Crăciunul, sunt aici şi ne oferă un prilej de bucurie.

Înconjurat de luminiţele Crăciunului, de puritatea zăpezii, de şoaptele, din ce în ce mai vibrante, ale colindelor şi de zumzetul cadourilor, doresc să vă transmit cele mai bune gânduri în prag de sărbători. Fie ca Sărbătoarea Naşterii Domnului să ne aducă renaşterea spirituală, bucuria darului şi a implinirii, să ne amintească că poporul român nu-şi uită tradiţiile şi gaseşte puterea să sărbătorească, chiar dacă undeva în colţ se ascunde o umbră de tristeţe. Sper ca noul an să îl putem întâmpina cu noi perspective, forţă de luptă şi speranţă pentru mai bine!

Crăciun fericit şi un an nou plin de împliniri!

Incidentul de astăzi din Parlament a şocat o ţară întreagă şi sunt convins că întreg mapamondul este deja la curent cu starea României.

Cel mai trist lucru este că acest gest reprezintă concretizarea disperării care a cuprins întreaga Românie. Contextul în care a avut întregul incident este mai mult decât elocvent – şedinţa pentru votarea moţiunii de cenzură, începutul discursului domnului prim-ministru Emil Boc…

Cuvintele par acum de prisos, căci faptele spun totul:

http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/un-angajat-al-tvr-s-a-aruncat-de-la-balconul-parlamentului-ati-luat-mancarea-de-la-copii-563516.html

Nepăsarea unor guvernanţi nesătuli a lovit în cele mai nepăstuite pături sociale – în oamenii nevoiaşi, în persoanele cu dizabilităţi şi chiar în viitorul ţării – copiii. Părinţi disperaţi, ca Adrian Sobaru, nu ştiu ce să mai facă pentru copiii lor, nu ştiu cum să le explice că ziua de mâine e din ce ăn ce mai nesigură şi că nu le mai pot oferi nici măcar strictul necesar.

E trist că s-a ajuns la sacrificiu uman în numele unei speranţe de mai bine, e trist că LIBERTATEA trebuie plătită cu biruri din ce în ce mai grele, e trist că Sărbătoarea Crăciunului aduce sânge şi disperare în ochii românilor, e trist că mâine devine din ce în ce mai sumbru şi totul este în zadar…

Pentru că măsurile de austeritate îndurate de poporul român nu şi-au atins aproape deloc scopul, sunt necesare măsuri din ce în ce mai austere. De data aceasta a venit rândul copiilor nou-născuţi şi a mamelor acestora atfel că se consideră mult mai economic ca mamele să aibă concediu maternal doar 1 an.

Am înţeles, cu toţii, suntem în perioadă de criză şi avem un guvern care nu poate lua măsuri eficiente, însă, mă întreb, cui îi mai pasă de viitorul României, cine mai sprijină generaţiile de mâine? Unde sunt politicile pronatalitate?

De fapt, Guvernul Boc u are capacitatea să gândească, în perspectivă, pentru o perioadă mai lungă de 1 zi. În condiţiile în care îmbătrânirea populaţiei este o problemă globală şi o problemă din ce în ce mai acută a României, guvernanţii noştri s-au gândit că e mai eficient să descurajeze natalitatea şi chiar să o sacrifice în numele resuscitării bugetului de stat. Practic, o să se economisească aproape nimic pentru că nu poţi asupri populaţia pentru ca doamna Udrea să aibă ce să cheltuiască.

Familiile din ziua de azi, tinerii, mamele, copiii au devenit victimile unor guvernanţi care au uitat de moralitate, respect şi bun simţ, au uitat că România mai are nevoie de copii, care chiar nu se pot descurca singuri de la vârsta de 1 an. Politicile de sprijinire a natalităţii trebuie continuate şi chiar amplificate, soluţii pentru ieşirea din criză există, însă trebuie luate în calcul şi îndepărtate interesele meschine care asupresc România.

Reducerea concediului maternal este o bătaie de joc şi un afront adus tuturor românilor pentru că, domnule Boc, nu ne putem permite să ne sacrificăm viitorul ca naţiune.