În plină criză economică mondială produsul intern brut al Turciei a crescut cu 11,7% în primul semestru din 2010. Nivelul extrem de scăzut al ratelor dobânzii impulsionează cererea internă astfel că a fost posibil ca de la un declin de 14,5% în urmă cu un an să se ajungă la o creştere de două cifre.

Este surprinzător că alţii chiar reuşesc şi dispun de guvernanţi capabili să scoată ţara din criză şi să producă creştere economică. Astfel de strategii au binecunoscuţii noştri vecini şi prieteni turci, în timp ce în România nu facem decât să ne adâncim în criză prin adoptarea de măsuri care vor implementa cu succes sărăcia acută (sărăcia fiind singura consecinţă reală a măsurilor de austeritate).

Guvernul României, în frunte cu Boc, este lipsit de viziune, de strategii pe termen lung, ei nu sunt capabili să asigure dezvoltarea, atragerea investitorilor, stimularea mediului privat de afaceri, nu ştiu ce înseamnă creşterea economică. Guvernanţii se comportă ca şi cum nu ştiu ce au de făcut, s-au trezit pe funcţii şi nu fac decât să deservească clientela politică. Adoptă măsuri de austeritate doar la cererea expresă a FMI, însă fără a fi capabili să anticipeze consecinţele sociale şi economice pe termen lung. Nu există capacitatea de a face o diagnoză reală a economiei româneşti şi mai mult decât atât prognozele nu sunt întemeiate. Este hilar, dar trist faptul că Guvernul Boc se aseamănă din ce în ce mai mult cu un Turn Babel şi pot doar să constat că românii sunt mai „turci” decât turcii.

Ma întreb, oare dacă timp de 20 de ani am contribuit la creşterea lor economică prin importurile masive de turcisme (de natură materială, dar şi culturală), nu vom reuşi să importăm şi strategiile lor de gestionare a crizei mondiale? Sau, ar trebui să emigrăm cu toţii?…